Călătoriile mele în jurul lumii

Pagina aceasta-i doar despre țările și locurile pe care le-am vizitat și pe care vreau să le vizitez în viața asta, că nuj ce naiba voi face-n aia viitoare :)))

În această listă, primele 27 de țări sunt în ordine alfabetică iar restul vor fi în ordinea cronologică a excursiilor.
Am vizitat aproape 30 de țări, pe două continente momentan, Europa și Asia, am cunoscut diferite culturi și de aceea pe scurt, le împart cu voi:


În ordine alfabetică, statele vizitate la 26 martie 2019 (alături de zborurile și călătoriile cu trenul):
Armenia, Austria, Basarabia, Belarus, Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Irak, Italia, Luxemburg, Monaco, Olanda, Polonia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Turcia, Ucraina, Ungaria, Vatican.

1. BASARABIA (întreg teritoriul anexat de URSS):

Nu o consider țară străină și nici nu-i țară cu un popor distinct! Este o bucată de Românie furată de Stalin cu acceptul lui Hitler! România-i singura țară care azi mai suferă în urma pactului Ribbentrop-Molotov iar provincia Basarabia care-i în prezent divizată între Rep. Moldova și Ucraina, este cea mai săracă țară din Europa, printre cele mai sărace din lume și cu un potențial turistic enorm, evident, nepromovat! Am fost aproape prin toată Basarabia (nu mă refer doar la Rep. Moldova ci la întreg teritoriul anexat de URSS), iar locuri notabile sunt orașul Chișinău, Cetatea Albă, Cetatea Soroca, Crama și Combinatul de Vinuri Cricova), orașul Cernăuți, orașul Ismail, Delta Secundară a Dunării etc. Am călătorit cu mașina dar și cu trenul pe rutele Vicșani – Vadul Siret, Ungheni – Chișinău și Chișinău – Fălești – Bălți – Vălcineț -… restul face parte din Ucraina și Belarus. Dacă alegeți să vă duceți în Basarabia, trebuie să știți că vă trebuie carte de identitate pentru partea din Rep. Moldova și pașaport pentru partea din Ucraina. Puteți călători cu mașina, avionul sau cu trenul. Sunt curse aeriene București-Chișinău, respectiv București – Odessa. Trenul leagă zilnic Bucureștiul de Chișinău și Suceava de Vadul Siret. Ca ultim fapt, vă puteți descurca în limba română de la Cernăuți și Hotin până în Chilia și Ismail!

Porțile Chișinăului (sursa: telegraph.md)

2. Armenia ( Hayastan / Հայաստան – prima țară ce a adoptat oficial creștinismul. 2018):

Armenia-i ultima țară vizitată de mine (în ordine cronologică), eu fiind acolo într-un proiect Erasmus+. Ca industrie țara-i într-o criză de la prăbușirea URSS-ului, iar acum trece prin revoluții și schimbări nemaiîntâlnite-n istoria ei modernă. Dacă alegeți să vă duceți, aflați că vă trebuie pașaport si totodată vă este interzisă deplasarea în zonele de graniță cu Azerbaidjanul (riscați să merliți), iar eu personal, pentru moment, la data scrierii acestor rânduri (26 martie 2019), nu vă recomand deplasarea în regiunea Nagorno-Karabah. Poate Nicol Pașinian va reuși să termine conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan, care-i fix din cauza lui Stalin. Odată ajuns cu trenul din Georgia pe ruta Tbilisi – Erevan, în cele 10 zile petrecute am vizitat Erevanul care-i superb și chiar beneficiază de un mic sistem de metrou, lacul Sevan, templul grecesc Garni, câteva muzee și mănăstiri plus orașul Țakasdzor (am scris în română), care-i un mini Predeal de-al lor. Vă recomand să vizitați și orașul Dilijan dar și Catedrala Etchmiadzin, pe care n-am apucat s-o văd. Chiar dacă-s ateu, vă recomand să mergeți, este foarte interesant, mai ales că acolo, după spusele lor, se află sulița cu care a fost Iisus Hristos înjunghiat când se afla pe cruce. Trebuie să mai știți că în Armenia, țară 90% creștină, Biserica Apostolică Armeană (adică nici ortodoxă, nici catolică), este separată de stat, susținându-se doar din donații private și din alte activități, statul nefinanțând niciun cult de pe întreg teritoriul. Armenii sunt un popor pașnic, cu o cultură antică și care-și iubesc foarte mult țara. La fel ca noi, doresc reîntregirea provinciilor istorice armenești, dar mai cu seamă a provinciei Ygdir din Turcia, locul unde se află muntele Ararat (ăla-n care, conform mitologiei, s-a spart arca lui Noe), prezent și pe ștampilele aplicate-n pașapoarte. Ambasada României se află în Erevan, pe strada Barbusse nr. 15, cartierul Arabkir, în apropierea stației de metrou Barekamutyun. Armenia, în limba armeană, se numește Hayastan, nu Armenia…. România este prima țară care a recunoscut independența Armeniei față de Uniunea Sovietică. Nu uitați să mâncați înghețată armeană și de vi se face dor de România, puteți mânca oricând produse Croco….

Eu cu muntele Ararat în fundal

3. Austria (țara-n care mi s-au restituit banii căzuți din buzunar. 2007, 2018)

N-am vizitat mult din Austria, pot spune că doar Viena, în 2007, în drum spre Suedia, iar din Viena, n-am văzut mare lucru, ci cu predilecție parcul de distracții Prater. Micul stat din Europa Centrală, are peisaje frumoase, vă recomand să-l vizitați, ba chiar aveți legătură feroviară directă București – Viena, la fel și avion. Cât despre suta de euro oferită înapoi, e o poveste scurtă, care mi s-a repetat acum câteva zile-n București, în parcul Tineretului, anume, în ambele situații mi-a căzut ceva din buzunar (o sută de euro și câteva sute de lei românești în mașinuțele tamponabile din Viena și telefonul în Cinema Infinit-D din București), eu simțind lipsa la minute bune după distracție. În ambele cazuri, am recuperat paguba. Puteți călători în Austria doar cu cartea de identitate.

Parcul de distracții Prater (captură de pe Youtube)

4. Belarus (cea mai curată și plată țară din Europa. 2018)

Numită pe nedrept de propaganda anumitor cercuri de interese, „cea mai izolată și închisă țară din Europa” sau „ultima dictatură europeană”, Belarusul nu este deloc un stat izolat, gri, murdar și sărac, cum încearcă alții să ne inducă în eroare! Președintele Belarusului, Alexandr Lukașenko, este numit dictator doar pentru că țara este republică prezidențială, exact ca Statele Unite ale Americii, adică președintele este și șeful guvernului, dar de SUA nu se leagă nimeni. Ca fapt divers, România este mai întinsă decât Belarus cu doar 30.000 de kilometri pătrați. Rețineți faptul că pentru a călători în Belarus este necesar un pașaport. Viza, (la data de 26 martie 2019) nu este necesară cetățenilor U.E., dacă aceștia stau maxim 30 de zile iar sosirea și plecarea se face prin Aeroportul Internațional Minsk-2. Pentru orice altă rută aleasă (cum am ales eu trenul) veți fi nevoiți să obțineți viza de la Ambasada Belarusului în România (secția consulară), ce se află pe strada Tuberozelor nr. 6, sector 1, București. VĂ VA FI SOLICITATĂ COMPLETAREA UNUI FORMULAR, ACHITAREA TAXEI CONSULARE ÎN VALOARE DE 60 U$D, iar viza se va elibera în 7 zile. În caz că vreți pe loc, va fi nevoie de o taxă suplimentară în valoare de 60 U$D și va fi aplicată pe loc în pașaport. Aveți nevoie de chemare pentru a obține viza, sau de rezervare la hotel. Nu vă speriați, consulul Belarusului la București este un tânăr foarte amabil și care vă sare în ajutor imediat. Din ce am aflat de la excelența sa, Belarusul a trimis consuli tineri în multe secții consulare, tocmai pentru a fi deschiși la turiști și la alte oportunități. Legături directe între România și Belarus nu există cu avionul, ci există doar vara o legătură feroviară între Varna și Minsk, ce trece prin România pe ruta Giurgiu – Videle – București Nord – Ploiești Sud – Mizil – Buzău – Focșani – Mărășești – Adjud – Bacău – Pașcani – Suceava – Vicșani. Eu vă recomand trenul pe ruta Chișinău-Minsk, vagon direct, extrem de curat, cu serviciu de restaurant. Am plătit 400 de lei și am mers pe ruta Chișinău – Bălți – Vălcineț – Kozatân – Mazyr – Jlobin – Minsk și retur. Odată ajunși în Belarus, am remarcat și veți remarca o curățenie exemplară, pe lângă multele statui cu Lenin. Eu am fost profesor/antrenor/voluntar într-o tabără oragnizată la 40 de kilometri de Minsk, astfel că am vizitat doar capitala Minsk pentru două zile și câteva străduțe din orașul Jlobin, că n-aveam ce să fac între cele două trenuri. Am fost uimit să văd Burger Kin, Mec și că centrele comerciale în Minsk sunt la tot pasul și extrem de uimit să văd marfă românească de la Jolidon. Metroul este pe două magistrale și deservește doar bucăți din oraș. Vă recomand cu căldură să vizitați acest stat vara, că nu este o căldură sufocantă și vă veți bucura de pădurile bieloruse. Vizitați Minsk, Grodno, Brest, Gomel, rezervația naturală Berezuțki și multe altele. Puteți merge la cimitirul eroilor Tarasovo-Minsk și să puneți un drapel românesc la crucile ostașilor români căzuți acolo. Cazați-vă în zona stației de metrou Nemiga, aceasta fiind centrală și în apropierea centrelor comerciale, a muzeelor (serios, sunt peste 10 muzee pe o rază de 2 kilometri) și a zonelor pietonale.

În Minsk: 7 dimineața, pe 1 aprilie 2018, la -12 grade. În spate, o clădire înaltă cu restaurant la ultimul etaj!

5. Belgia (țara celor doi „pișăcioși” și a celor ce-au masaracrat populația africană din Zair. 2006, 2015, 2018):

Pot scrie foarte multe despre Belgia, mai ales că am stat în 2006, trei luni în Bruxelles. Dar vă las să descoperiți voi țara care a stat fără guvern peste 100 de zile. În Belgia puteți intra doar cu cartea de identitate. Descrierea din acest segment al articolului, cu privire la masacrele comise față de populația zaireză, azi R.D. Congo sau Congo-Kinshasa, nu sunt discutate și știute la scară largă. Nu voi detalia, că nu ăsta-i scopul articolului, dar citiți cum regele Leopold al 2-lea a anexat Zairul pe post de curtea din spate, nu ca teritoriu al Imperiului Belgian. Să revenim la vizite, că aveți ce vedea: Bruxelles cu Parlamentul European, Atomul, Piața Centrală, Pișăcioșii (da, este celebrul băiețel dar și o fetiță aflată într-o zonă mai puțin cunoscută și vizitată), dar și alte orașe, ca de exemplu Ostende. Nu voi detalia Belgia pentru că toți o știu iar pe mine nu m-a impresionat deloc.

Eu în 2006 la celebrul covor de flori din Piața Centrală Bruxeleză.

6. Bulgaria (țara „mașinilor-dispare”. 2011, 2017, 2018, 2019)

E de notorietate fenomentul unic în lume ce are loc în Bulgaria, acela de dispariție a mașinilor luxoase sau de mai de soi. Nu detaliez nici aici mult. Vă recomand să vizitați Cadrilaterul, Vidinul, Sofia, Varna, Burgas, Ruse și cam atât…. Eu am trecut de multe ori pe ruta Durankulak – Burgas – Turcia și am vizitat Balcicul. Între 25 mai și 2 iunie 2019, voi participa în Sofia la alegerile Europarlamentare în secția din Ambasada României din Bulgaria).

Panoramă asupra orașului Sofia

7. Cehia (țara orgiilor. 2007, 2017):

Nu râdeți, acolo au loc cele mai multe „găuri ale gloriilor” și cele mai multe petreceri cu orgii. Chiar și fiica unui fost premier sau președinte (nu-mi amintesc bine ce era), a fost filmată la o orgie, iar omul și-a dat demisia. Dincolo de amuzament, în Cehia am stat câteva ore în drum spre Suedia. Am vizitat Praga și am fost uimit. Vă recomand să mergeți și voi în Praga, Brno și în Karlovy Vary, un fel de Băile Herculane. Și încă ceva, la metrou în Praga, se intra gratis în 2007

Selfie cu Vltava în Praga (2007, august)

8. Danemarca (am fost și nu era putred nimic… 2007):

Danemarca face parte din deplasarea în Suedia iar din Danemarca mai fac parte Insulele Faeroe și Groenlanda, așa că n-am văzut decât o parte din Copenhaga și parcul de distracții Tivoli. Se poate intra cu cartea de identitate. Țara este foarte scumpă dar curată și frumușică.

Fotografie din parcul Tivoli, Copenhaga

9. Franța (brânză împuțită cât cuprinde 2003, 2011):

Franța este prima mea destinație, mai precis, am jucat rugby în orașul Pessac de lângă Bordeaux. Franța-i minunată și vă sfătuiesc s-o vedeți pe toată. Eu am văzut pentru moment doar Coasta de Azur, orașele Pessac, Bordeaux, Nisa, Toulouse, Montpellier, Grenoble, Lyon, Clermont-Ferrand, Perpignan, Metz și micul orășel Volmeranges-Les-Mines (cu trenul din Luxemburg venit). Totodată am vizitat și Dunele de la Pilat de pe malul oceanului Atlantic. Îmi doresc să ajung cât mai repede în Paris cu prietena (de fapt îmi doresc să ajung cu prietena mea și pe alte planete, mai ales că avem ca pasiune principală călătoriile și ca pasiune secundară limbile – rămâne să vă gândiți voi de care limbuțe vorbesc) și să trec cu trenul pe sub Marea Mânecii.

Roata Mare din Bordeaux în zona Quinqonces, panoramă de pe Grand Hotel.

10. Georgia (Sakartvelo / საქართველო. 2017, 2018):

რუმინეთიGeorgia, la fel ca Armenia, în limba kartuli se numește Sakarvelo. Am fost suprins să văd această frumoasă țară cu alfabetul lor cursiv care are o particularitate: nu există majuscule sau minuscule, toate literele fiind de aceeași categorie). Am fost de trei ori în Georgia și mi-am făcut prieteni acolo. Vă recomand să vizitați statul caucazian, mai ales că ÎN GEORGIA SE POATE INTRA DOAR CU CARTEA DE IDENTITATE! Eu vă recomand pașaportul, ca să obțineți două ștampile frumoase, diferite de cele cu care suntem noi obișnuiți. Am văzut orașele Tbilisi, Kobuleti, Batumi, Samtredia și aeroporturile Tbilisi – Shota Rustaveli și Samtredia – David Constructorul. Țara este foarte frumoasă și ca să înțelegeți despre ce vorbesc, Batumi este Las Vegas de Marea Neagră și Tbilisi este Praga Caucaziană. Nu mai pierdeți timpul și alegeți-vă datele de călătorie, că prețul dus-întors București-Tbilisi cu TAROM este de 142 de euro. ÎNCĂ CEVA: MARIJUANA ESTE LEGALĂ!!! De asta am scris cu verde aceste rânduri dedicate Georgiei. În încheiere vă spun că apreciez poporul kartvelian pentru naționalismul de care dau dovadă și pentru că n-au acceptat dominația sovietică. În vremea URSS-ului, în aeroportul Tbilisi (numit pe atunci Novo Alexeyevka iar azi Shota Rustaveli – scriitorul lor național), pentru orice cursă spre Moscova sau spre altă destinație INTERNĂ din URSS, se anunța ceva în genul: „-Zborul XX00XX din Tbilisi, Sakartvelo, spre Moscova, Uniunea Sovietică, are îmbarcarea deschisă!”. Și ca un P.S. 2, cum să nu-ți placă un astfel de alfabet: რუმინეთი = România, რააბის-სთეფან ბადითა = Raabis-Ștefan Bădiță și nu în ultimul rând, გალათი = Galați.

Eu alături de premierul regiunii autonome Adjaria, Zaal Mikeladze (Batumi 2017).

11. Germania (țara birocrației imense. 2007, 2017, 2018):

Am fost în această țară care domină azi economic U.E., și n-am fost foarte impresionat, mai ales din punctul de vedere al legislației, care-i mai greoaie decât a României… și din punctul de vedere al comportamentului față de nemți… nemții nu au drepturi, refugiații da! Am vizitat Berlinul cel mai mult și pe lângă capitală următoarele orașe: Passau, Nurnberg, Bremen, Hamburg, Trier, Heidelberg (unde a murit Cuza), Dresda și Rostock (de unde am luat vaporul către Suedia).

Poarta Brandenburg din Berlin (am și eu o poză acolo din 2007, dar n-o găsesc acum deloc).

12. Grecia (gyros și țigani în „țara de 4 ore”. 2018):

Aici e simplu… Am avut 4 ore escală și am mers 5 stații cu metroul atenian… Așadar, n-am văzut prea multe, dar am văzut țigani cerșind și furând (partea asta am aflat-o, n-am văzut-o pe viu, un cetățean fiind jefuit fix înainte de a ajunge la aeroport….. fiindu-i furat portofelul cu biletele, actele și banii…. acesta făcând scandal de nervi în metrou. Aștept să revin în Grecia cu prima ocazie.

Selfie într-o stație de metrou (Atena, Mai 2018)

13. Irak (mi s-a vorbit în Română… și-am primit bani la kilogram. 2018):

Am vizitat Irakul în iulie 2018, de curiozitate și pentru că eram destul de aproape. Am luat un autocar din Gaziantep, pentru a ajunge prin Irak. Prețul a fost dus-întors în jurul a 150 de lei. Viza se obține la graniță dacă ai pașaport românesc sau din U.E. și dacă intri prin regiunea autonomă Kurdistan. Surpriza a venit după ce am intrat în Irak, văzând un popor destul de relaxat, țara în reconstrucție, pretutindeni fiind șantiere. 4 litri de benzină costau cât o înghețată la cornet, am găsit produse românești pe rafturi și mi s-a vorbit în limba română. Irakienii din regiunea Kurdistan pe care i-am întâlnit, au fost foarte amabili, ospitalieri și bucuroși să-mi arate împrejurimile. Am fost întrebat și de Ceaușescu, de Hagi, iar o altă surpriză a fost momentul în care am aflat că trei fotbaliști români au jucat la F.C. Zakho (Daminuță, Costea și Leca), care a fost antrenată în sezonul 2015-2016 de Ilie Stan. Momentan, chiar dacă eu m-am simțit bine, NU RECOMAND O VIZITĂ ÎN IRAK FĂRĂ SĂ VĂ LUAȚI MĂSURI IMENSE DE PRECAUȚIE! Nu vă deplasați în zonele de conflict.

Podul Delal, cu o legendă ce este 90% precum Legenda lui Manole de la Mănăstirea Argeșului

14. Italia (România doi… 2003, 2006, 2011, 2015):

Țara asta se poate spune-i că-i România doi! Nu de alta, dar ca și noi, Italia are capitala și zona de nord mai dezvoltate decât zona de sud, cum are România Bucureștiul și Transilvania mai dezvoltate decât vechiul regat. Trebuie menționat că în Italia am fost de câteva ori bune și-am vizitat sau trecut prin următoarele orașe: Trieste, Gorizia, Veneția, Padova, Verona, Milano, Torino în 2003, Napoli și vulcanul Vezuviu în 2006, San Remo în 2011 și Palermo (cu catacombele și bustul lui Bălcescu), Cefalu, Punta Raisi, Bagheria și Termini Imerese în 2015.

Eu la bustul lui Bălcescu, punând steagul României

15. Luxemburg (micul stat bogat. 2018):

Din micul Luxemburg am văzut orașele Dudelange, Luxembourg, Bettembourg și Windhoff. Am trecut și pe la micuța noastră ambasadă, iar pe această cale, transmit Guvernului României și Președintelui Klaus Iohannis, faptul că Ambasada României din Luxemburg trebuie extinsă, deoarece acolo sunt foarte mulți bani și trebuie să-i aducem la noi! Ce m-a surprins a fost faptul că în Dudelange, o stradă poartă numele lui Karl Marx…. În orașul Luxemburg, circulă cel mai nou sistem de tramvai din Europa, acesta fiind inaugurat în data de 10 Decembrie 2017. Eu am fost în Februarie 2018 în Luxemburg iar tramvaiul era plin, semn că oamenii aceia bogați, sunt dispuși să-și lase mașinile acasă, tocmai pentru a economi bani, timp și a proteja mediul înconjurător. În acest moment tramvaiele circulă pe o distanță de 4,1 kilometri, din care 1,6 km este parcurs de tramvaie pe baterii, catenara fiind absentă. Sunt planuri pentru extindere până în anul 2021 spre Aeroportul Findel și spre sudul Luxemburgului, la Gara Centrală și în satele limitrofe. La data de 7 mai 2019, sistemul de tramvai avea 11 stații.

Tramvai spaniol produs de CAF în Luxemburg.

(va urma….)